Incepem, deci, sa facem ceea ce ne place, ceea ce ne aduce bucurie, speranta, creatie. Mai sunt cateva ore, sa-ncepem deci! Scoateti vinul de Dragasani, palinca de Maramures si jucariile din mansarda, aduceti-va aminte de voi!

Denunt suferinta ca fiind obsolette si proclam bucuria ca fiind aici si acum.

Regele a murit, traiasca Regele! La Multi Ani 2012! Onnellista uutta vuotta!

Jean De La Nord

*
Suntem misto, suntem super-faini, suntem chiar haioși.
Cine nu crede treaba asta, și ia decizia fermă de a-mi protocola zona albă, să nu mă deranjeze, căci sunt la un vin bun, cu Șefu’. Se mai bagă cineva?
Băi, hei, mai e careva pe-acolo?

Pupix-aleluia-pace

Jean

Poate că visele pe care ni le facem sunt simple “prefabricate”, efemere ca şi restul obiectelor ce ne-nconjoară; însă ele fac suportul existenţei şi credinţelor mele.

Îmi concep viaţa ca pe o înşiruire de vise împlinite. O creaţie continuă, la care particip simultan cu participarea elementelor vieţii la realizarea acestor vise.

Concep însăşi viaţa ca pe o pictură: unii o fac, alţii o admiră. Şi nu pot suporta când cei din jurul meu lasă penelul jos din mână.

Sunt înconjurat de visele mele -  ştiu. Uneori ele îmi sunt pavăza, alteori temnicerii. Rolurile mereu se schimbă, dar visele-mi nu.

De ce încetează oamenii să viseze? Şi să participe la realizarea propriului vis? De frică, de lene, de bere, de telecomandă…

***

Sunt exclusiv sincer în dăruirea mea.

Şi sunt uneori îmbolnăvit de sinceritatea cu care cei din jur dezarmează.

Şi mă simt pierdut când toţi spun: “este prea sus de viziunea noastră… mai mult nu se poate”.

Crezi că dacă mă năşteam în Franţa eram mai puţin francez decât sunt acum român?

Cu siguranţă că nu.

Dar, tot cu siguranţă, nu degeaba aici m-am născut. “Aici este CEVA”, îmi spun mereu. Ceva ce – încă – n-am descoperit, pe care – poate – îl simt, şi mai care – sigur! – va erupe odată.

(Cernavoda, 02_05_2006, redescoperit acum)

Stiu, frate, dar mai bine lasa-ma sa vorbesc!

Daca ma poate invata cineva cum sa iert, cum sa iubesc si de ce sa ma pocaiesc, il rog sa ma anunte. Dar stiu ca nu exista aceasta persoana, pentru ca suntem cu totii niste ipocriti, ce dam niste sfaturi din burta, sfaturi pe care nici noi nu suntem in stare sa le urmam.

Bai, frate: daca iubesti, fa-o din toata inima, cu toata forta. Daca urasti, apoi uraste, frate, sa simta, din toata inima, cu toata forta si cu toata credinta :”il urasc pentru ca asa cred eu ca e bine”; “pacatuiesc, pentru ca asa cred eu ca e bine”.

*

Pluton, spunea Arroyo, indica locul din harta unde venim cu o personalitate (veche) foarte puternica, un model/tipar de individualitate ce acum trebuie eliminat, transformat. Este locul din harta care indica ceea ce am facut alta data din toata inima, cu toata forta. “Bai, pe tine te-am urat/iubit/certat intr-o alta viata cu toata puterea si credinta mea”. Sau “acest lucru l-am crezut altadata cu atata putere, ca eram in stare sa-mi dau viata pentru el”. Este, deci, un loc de forta, un izvor de putere acumulata prin condensarea unor energii emotionale de tip ura/iubire/credinta/dedicatie. Iar aceasta putere se vrea acum refolosita; acel tipar comportamental (sau de alta natura) se vrea transformat. Acolo se transforma vechiul si puternicul eu, in noul, si-mai-puternicul, Eu.

Este un exercitiu al puterii, pe care nimeni nu te poate invata cum sa-l practici, pentru ca, asa cum spuneam mai sus, nimeni nu te poate invata cum sa iubesti, cum sa ierti sau cum sa urasti. E o chestie de viata, de revelatie personala. De experiment.

Pluton, care taman ce-a intrat in mers direct, de ieri, ne ureaza, asadar, cu toata puterea: sa iubim, sa protestam, sa ne dedicam, sa credem, sa creăm si sa nu ne pocaim, pentru ca viata e misto si vin niste chestii foarte, foarte tari. Forzza Pluton!

Intr-o zi o sa crap. Ca toata lumea. Si-am sa ma duc la Dumnezeu cu un box de bere buna (ma rog, cu cat m-or lasa astia la Vamile Vazduhului). Sa se bucure si sa ne cinstim, ca tot romanu’.

Ca tare-as bea o bere cu El.

Si stiti ceva? Cred ca si El cu mine.

*

Voi lua cu mine, in drumul spre sus, si in toate drumurile acestui pamant, tot ceea ce ma bucura.  Voi uita de acatiste, carti de rugaciune, pedepse, karme si-alte chestii corecte dpdv politic.  Voi lasa in spate imnuri de slava, coruri gotice si alte emisiuni plictisitoare pentru Dumnezeu. Si-I voi duce o bere buna si toata bucuria din mine, cantata la o chitara.

*

Si daca n-o sa crap? Pai, vine El la mine, c-a auzit ca am o bere buna. Va rog sa nu ne deranjati in seara asta.

*

Bucurati-va, luati bucuria cu voi si duceti-o Sus, dar mai ales oriunde.

Noroc, Doamne-ajuta!

Citesti carti, vezi filme, primesti e-mailuri: trei sferturi din omenire va fi exterminata (tu esti printre ei) de masoni ce vor sa conduca lumea, o lume in care nu va mai fi nimeni. Deschizi televizorul, este si mai rau. Mergi la biserica – afli ca esti un pacatos notoriu, si ca ai mare noroc ca Dumnezeu inca te mai inghite. Parintii te indeamna sa pui deoparte, ca acusi vine pensia. Toti conspira impotriva ta,  e clar! Esti deja mort.

Dar iata ca vin si scrierile salvatoare, cu porumbei spirituali si trandafiri oachesi care iti rasar din inima, calare pe elefanti roz in primavara sufletului tau. Si stiu ce iti vine sa faci, si unde sa-ti bagi, pentru ca si mie imi vine acelasi lucru. Si te intrebi “astia ma vor salva pe mine?”

Te afli intr-o situatiune fara iesire. Si afli acest lucru din carti scrise de oameni probabil mult mai speriati decat tine, de la oameni pe care nu-i cunosti si nu-i vei cunoaste vreodata, despre oameni pe care nu-i cunosti si nu-i vei cunoaste vreodata.

E un inceput bun, as putea spune, Pentru ca abia atunci cand nu mai exista nicio iesire se produce, cu adevarat, Geneza.

*

Sunt un tip nascut cu schimbarea in ADN si cu revolutia in sange; cu bomba sub fund, cum zice o prietena. Din cauza asta, sunt preocupat, ca multi alti eroi, de metodele de schimbare a lumii. Principii, scenarii, algoritmi. Iar dupa ce-am calculat toate variantele de revolutii posibile, si toate mi-au dat cu virgula, am realizat ca singura metoda viabila este aceea a revolutiei elitelor. A elitelor spirituale. O schimbare silentioasa, nevazuta, fara scandal si mitraliere, fara presa si televiziuni, fara omorat manelisti, tigani si guvernanti.

Tu, cel care citesti acum aceste randuri, esti un spiritualist. Actual sau in devenire, dar esti interesat intr-un fel sau altul de cum se poate trece “dincolo” si realiza ceva. Chiar daca nu crezi tot ce spun eu, macar tonul pozitiv si faptul ca te mai fac sa zambesti va produce o stralucire intr-un neuron uitat, si un flash electromagnetic: un gand pozitiv.

Iar acest gand este inceputul unei noi revolutii. Este Marea Conspiratie -  o conspiratie a gandurilor noastre, ale celor care lucram nevazut pe acest santier care se cheama viitorul nostru personal si colectiv.

Pentru ca tot ceea ce vezi in jurul tau este un sfarsit. Un rezultat a ceea  ce a fost si s-a gandit deja. Imaginile cu personaje negative sunt obsolete, iesite din uz. Am sa explic.

*

Tu creezi destinul si viitorul si tot ceea ce este si va fi, prin gandul pe care-l produci in acest moment. In this very moment.

Fura cinci minute televizorului si produ niste ganduri pozitive; pentru viitor, destin, dragoste, omenire, pentru urmatorul Volvo pe care ti-l vei cumpara, pentru orice, dar recreeaza, recompune-ti soarta. Numesc aceasta lucrare Reiki pe destin. Cei care se mai joaca cu aceste notiuni, stiu. La intalnirea cu viitorul, te vei intalni si cu acest gand lansat acum. Si-ti va fi bine.

Acest lucru nu ti-l poate lua nimeni. Nici sefu, nici guvernul, nici mama, nici nevasta. Aminteste-ti asta in fiecare clipa.

Acum poate ti se intampla chestii nasoale. Poate ai fost nefericit sau ai facut pe cineva sa fie nefericit. Daca astazi ai facut ceva urat, reprobabil sau ti s-a intamplat ceva de aceeasi natura, si  tu crezi ca acest lucru ar fi putut fi prevazut, evitat, este un fals. Faptele tale sunt consecinta unor demult produse ganduri.

“Ei” te pot obliga sa mergi la lucru, sa faci lucruri in care nu crezi, sa mergi la vot, sa zici sarumana sefului sau celui de la ghiseu – nu conteaza, fa-le! E prea tarziu sa le eviti, sunt ganduri deja materializate. Dar sa nu-ti pese: tu treci mai departe si mai creezi un gand bun.

*

Noi suntem elita, noi suntem cei care lucram deja viitorul. Eu, ea, tu. Cel care citesti aceste randuri si care ai o pregatire spirituala mai mare sau mai mica – ei bine, chiar , deja, ai inceput sa schimbi lumea. Zambeste, mai trage-i un gand bun destinului tau si viitorului acestei planete si mergi unde ai de mers acum,  pentru a-ti rezolva trecutul.

Marea Conspiratie a inceput, eu sunt unul dintre agitatori.

E deja foarte bine. Si-o sa fie si mai bine.

Suntem, totusi, copiii lui Neptun. Indisciplinati, talentati, sufletisti, mioritici, visand la ceva ce nu putem defini, dar stim ca exista. “Lasa, ca o sa vedeti voi…” – o sintagma ce ne defineste, adanc implementata in motorasele ascunse ale fiintei noastre.

Dincolo de “o tara sub semnul Varsatorului”, “integrare europeana”, “modelul german” s.a.m.d., se afla ceva ce nimeni nu a putut sa inteleaga sau sa integreze intr-un tipar. Si aceasta poate fi salvarea noastra, ca natiune.

***

Ramanand pe teritoriul astrologiei, remarc faptul ca se discuta tot mai des, in ultimul timp, despre posibila schimbare a datei de nastere. De o Romanie Noua, a carei astrograma sa o fixam noi, ca sa fie mai bine.

Ce gandire puerila! Crede, oare, cineva ca astrograma Romaniei de la 1859 este rezultatul unui moment? Ca se putea alege, schimba ora sau ziua? Astrograma unei tari, la fel ca si astrograma unei fiinte este rezultatul final al unei istorii. Ea se compune dintr-un constient, care este varful de lance si un subconstient, (personal sau colectiv), o suma vectoriala a tot ceea ce s-a gandit, s-a facut, a fost.

Inca nu am reusit sa potentam la maximum harta astrala a Ro de la 1859. Mai este de lucru, pana la o posibila schimbare.

***

Vorbim de conspiratii mondiale, de organizatii ascunse, de masonerii care nu stiu ce ne fac si care ne vaneaza in vederea decimarii, conspiratia Coca-Cola, Codex Alimentarus, asaltul industriei farmaceutice si-alte grozavii. Aici vreau sa ating doua aspecte:

1. ne vaitam, dar stam in continuare in fata televizorului si bem coca-cola. Nu facem nimic, dar ne plangem tot timpul, iar apoi ne uitam la stirile care ne alimenteaza aceasta frica. Imprastiem pe net tot felul de texte volante cu “ne omoaraaa! sariti!”, fara sa verificam sursa si sa incercam sa vedem unde este adevarul.

Opriti-va! Verificati, urmariti stiri decente sau altceva si mancati lucruri sanatoase, inca disponibile peste tot. Igienizati-va viata, mintea, inima.

***

Revenind la Neptun. Orice-am face, daca vorbim despre Romania, trebuie luata in considerare pozitia lui Neptun dominant, chiar pe Mijlocul Cerului. O pozitie de forta, dupa parerea mea, indestructibila. Insa un alt fel de forta… Si anume aceea a altfel-ului, a altceva-ului, a translatiei prin creatie. Credinta vine la pachet cu toate acestea.

Natura fundamentala a omului este acea de Creator. Restul sunt consecinte sau sisteme-suport. In momentul in care incetam sa cream, exista un automatism natural, numit popular “moarte” si stiintific “entropie” care pur si simplu demonteaza jucaria, pentru a ne permite sa facem ceva nou. Distrugerea vine, indiscutabil, din lenea noastra.

Neptun, deci: o invitatie la anormal. La paranormal, daca vreti. Pentru cei care doresc sa traiasca in normalitatea secolului XX, ii invit sa se stabilieasca in Germania. Nu mai e nimic de inventat, de creat, de schimbat – totul e normal. Un normal dulce, ca un drum linistit spre moarte.

Statul actual, cel vizibil, oficial, de tip ProTV, nu ne mai poate invata nimic – cei care se cred la putere, de fapt, habar n-au ce sa ne mai arate. Perfectionati-va, organizati-va, invatati-i pe cei din jur lucrurile minunate pe care le-ati descoperit si pe care le stiti. Si care lucreaza!

Creati scoli, curente, cluburi, asociati-va in grupuri mici, independente. Si-atunci nici ProTv, nici Coca Cola si nici Uriasa Conspiratie nu va va afecta. Si – stati linistiti – un organism in plin proces de creatie si aspiratie catre bine poate sa manance aproape orice. Nu E-urile ne imbolnavesc, ci lipsa de aspiratie catre ceva. Neptun, adica.

O alta caracteristica a lui Neptun este aceea e invincibilitatii. Ati incercat vreodata sa va luptati cu apa? Cu marea? E imposibil. Ati incercat vreodata sa dresati un “Neptunian”? Un om beat, spre exemplu? Este lipsit de sens: il lasi sa isi faca mendrele, apoi sa se culce, si a doua zi, treaz, apelezi la constiinta lui deja dresata si il faci sa se simta vinovat.

Suntem neptunieni – inca nu ne-am descoperit vocatia, aspiratia adevarata, asa ca inca “legumim”. Asteptam. “Lasa, ca vine …”. Suntem neguvernabili, spun multi. Asta e evident – daca veniti cu retete deja aplicate, Neptun le dizolva imediat. “Fight fire with fire” zice un cantec; noi trebuie sa construim cu apa.

Orice lege tampita, gen Codex Alimentarus nu poate fi aplicata decat intr-un stat politienesc. Iar noi exact asta nu suntem. Cine va veni sa te aresteze pentru ca tu, in gradina ta, ti-ai plantat niste cartofi pe care ii mananci? Nea Georgel, politistul satului? Cred ca glumiti… Pai el nu vrea o tuica buna si-o tocanita de porc gustoasa?

Statul lucreaza impotriva noastra – asta e evident. Uriasul avantaj este acela ca aparatul de stat este atat de impotent, incat coruptia a devenit principalul nostru mijloc de aparare. Suna straniu, dar “straniu” este un cuvant Neptunian…

Asa ca nu va temeti de Neptun – el este aliatul nostru, Seful de Santier. Cautati fiecare idealul propriu, adevarul dincolo de forma, incercati sa simtiti ceea ce simtiti cu adevarat. Rezultatul este uluitor.

***

Desteapta-te, Romane, arunca telecomanda, bea niste apa, fa niste flotari, incearca sa arati mai bine, sa te faci mai frumos, si apoi apuca-te de treaba. Suntem multi care vrem chestia asta, si suntem ajutati. Atlantida e aici, din apa a plecat totul, viitorul a inceput acum.

Ramanem, in continuare, copiii lui Neptun.

Atunci cand ceva nu imi iese foarte bine in incercarea de a-mi explica anumite concepte sau paradigme din astrologie, fac apel instantaneu la scene din viata, la personaje mai mult sau mai putin fictive, la situatii, obiceiuri etc.

Un subiect care nu mi-a dat pace foarte mult timp, a fost acela al cuadraturilor si opozitiilor. Ce sunt ele, cum sa le interpretez si – mai ales – ce vor ele de la mine.  Sunt zapacit de-atatea explicatii din monumentalul numar de carti de astrologie care, dupa ce-ti explica faptul ca acest tip de aspect este ceva nasol, te lasa cu ochii-n soare insirandu-ti, eventual, o lista lunga de posibile manifestari. Toate nasoale, evident. N-am reusit sa gasesc explicat pe niciunde mecanismul de baza al unui aspect, motiv pentru care am inceput sa-l caut singur.

In principiu, cuadraturile si opozitiile se pot reduce la expresia populara “a impaca si capra si varza”. Iar fiecare dintre noi, posesori ai aspectelor cu pricina, realizeaza acest lucru intr-o maniera subtila, specifica. Spalam intr-o zi vasele, pregatindu-ma sa gatesc ceva bun (ma rog: cartofi prajiti, dar tot bun se cheama) si – in incercarea de a arunca zoaiele din chiuveta la gunoi, mi-am dat seama ca va trebui, cu piciorul drept, sa apas pe clapeta galetii, in timp ce – intr-o echilibristica perfecta – voi executa o translatie a resturilor din mainile mele in pubela revelata de capacul deschis by piciorul meu. Si-atunci m-a electrizat faptul ca sunt in plina cuadratura: acel moment extrem de tensionant cand cu mainile fac ceva in timp ce cu picioarele e musai sa fac cu totul altceva. Actiunile au o legatura intre ele – neputandu-se realiza una fara de cealalta – dar necesita o coordonare ce depaseste cadrul natural al manifestarilor mele. Ne nastem cu totii avand posibilitatea de a face spagatul in timp ce cu mainile executam dansuri indiene, dar cati suntem educati in acest sens? Ei bine, acolo unde avem o cuadratura e musai ca una dintre planete sa faca spagatul in acelasi timp in care cealalta executa alte jonglerii extrem de complicate. Cale de mijloc nu exista – planetele in cadrul unei cuadraturi trebuie sa dea maximul din ele, pentru realizarea unui echilibru.

Sigur ca scopul fiecarei planete, acolo unde se afla ea in pozitie si semn ar fi sa dea maximul de randament, in scopul evolutiei bla-bla-bla, dar evident ca n-o fac. Decat daca se afla in cadrul unui aspect lucrativ cum sunt opozitia, sau cuadratura. Altfel, se manifesta acel atat de iubit “liber arbitru”, un eufemism simpatic pentru – de fapt – o invitatie la lene.

Revenind la experimentul meu culinaro-astral, dupa ce mi-am rezolvat mai mult sau mai putin satisfacator cuadratura la galeata de gunoi si am reusit sa prepar cartofii, apoteoza momentului s-a produs in momentul in care a venit prietena mea in bucatarie spunandu-mi “Ai facut cartofi prajiti? dar eu vreau sa mancam paste in seara asta!”. Ei bine, dragilor, aceasta este o opozitie.

Tehnic, pe scurt: avem o cuadratura atunci cand trebuie sa executam o operatiune ce necesita doua tipuri de actiuni aparent incopatibile natural una cu alta (si care cer foarte mult antrenament, grija si concentrare in realizare) si avem de-a face cu o opozitie atunci cand trebuie sa tinem cont de dorintele publicului in momentul initierii acelei operatiuni.

Am spus ca aspectul de cuadratura impune antrenament si skill-uri in realizare; acestea se construiesc, in timp, doar prin efort disciplinat. Si cine sunt aceia care, inca din faza timpurie a existentei noastre, ne impun aceasta disciplina? Arhetipal: mama si tata! In cazul unei cuadraturi, trebuie vazut cine joaca rolul de “mama” si cine pe acela de “tata”.

De ce cuadraturile sunt “nasoale”, iar trigoanele “bune”?  Pentru ca acestea – cuadraturile – respecta un arhetip fundamental, si anume relatiile Casa I vs. Casa IV sau Casa I vs. Casa X. Cum in Casa I ma aflu eu, in Casa IV se afla mama, iar in Casa X se afla tata, micile ‘conflicte familiale’ isi pot pune amprenta decisiv asupra unui destin. O relatie cu mama nu este neaparat rea, dar este intotdeauna incomoda; la fel cea cu tata. Si aceasta pentru ca cei doi parinti pun intrebari incomode si… cam au dreptate. Din acest motiv, ne simtim intotdeauna in fata lor descoperiti, vulnerabili, tensionati, stresati…

Astfel, folosind un sistem de case egale, ideal, avem urmatoarele puncte de reper:
-    in casa I ma regasesc eu, cu dorinta mea de a fi, de a ma individualiza.
-    in casa IV se regasesc cutumele familiare, obiceiurile si rutinele deja inradacinate in fiinta mea, memoria si deprinderile implicite – pe scurt, mama (ca arhetip)
-    in casa a VII-a regasim partenerul/partenera, ori publicul
-    in casa a X-a regasim utilitatea sau finalitatea sociala a actiunii pe care vreau s-o intreprind – pe scurt, tata.

De ce fac aceste analogii? Pentru ca o cuadratura tip I – IV nu este acelasi lucru cu o cuadratura tip I – X; totul depinde de punctul horoscopic, de observatie. Mama vrea cu totul altceva de la noi – ea vrea ca noi sa fim safe, sa avem tot timpul ce ne trebuie, protectie, etc; pe cand pe tata il intereseaza finalitatea actiunilor noastre – ce ai de gand sa faci cu chestia asta, unde o sa ajungi cu ea. Daca tu vrei sa iesi afara, la fotbal cu baietii, mama nu te va lasa pentru ca afara e frig, s-ar putea sa te lovesti la picioare si ai sa vii murdar acasa, in schimb tata nu te va lasa pentru ca “in felul acesta vei ajunge un golan” – el nu vede nicio utilitate sociala a actiunii tale. In ambele situatii, tu va trebui sa le demonstrezi amandurora atat faptul ca actiunea ta e safe si ca esti pregatit sa o faci (casa IV = mama si rutinele personale bine insusite), cat si faptul ca exista o utilitate si o finalitate clara a ceea ce ai tu de gand (casa X = tata si realizarea sociala).

Astfel, cand vorbim de cuadratura dintre doua planete, ea trebuie privita din punctul de vedere al ambilor impricinati. Sa luam un exemplu: o cuadratura Luna – Mercur, pe casele IX – VI. Analizam intai Luna, pe care o definim ca punct horoscopic (cum ar veni, o “punem” in casa I) si care – in acest caz – primeste o cuadratura tip “tata” de la Mercur, din casa VI (Casa a VI-a este a zecea casa numarand de la Casa a IX-a, printr-un sistem derivat). Mercur ii vorbeste, deci, Lunii, despre un pachet de metode, relatii si rutine care au ca scop perfecta functionare a unui sistem – nu o lasa pe Luna sa “viseze” liber la tot felul de baliverne si scheme cosmice; el o intreaba, deci, despre utilitatea sociala si verificabilitatea credintelor insusite automat.

Mercur, in schimb, primeste o cuadratura de tip “mama” de la Luna  (deoarece Casa a IX-a este a patra casa, numarand de la Casa a VI-a, utilizand acelasi sistem derivat). Luna il inteaba daca se poate baza pe intuitia sa – reactia normala a lui Mercur din VI este “ma bazez numai pe ceea ce este verificat, rutinabil, fara scurtaturi”. Luna ii arata ca nu este safe cu el insusi sa procedeze asa, ca nu-si acorda suficient sprijin emotional (Luna joaca rolul mamei aici, care il roaga sa se menajeze mental, sa-si mai asculte si sufletul, pentru ca nu orice poate fi cuantificat, ci ca mai exista si shortcut-uri).

In principiu, (deci intr-o faza incipienta), in care impricinatul posesor este “neantrenat” in spagat, aceasta cuadratura are ca efect un gen de dogmatism bazat pe niste intuitii care, in general, nu se sustin (plus efectele functionarii defectuoase a celor doua planete in casele respective, care nu fac obiectul prezentului studiu). Si-atunci, lucrarea celor doua este de a lucra impreuna la perfectionarea sistemului intuitiv – pe de-o parte  – si la realizarea unui nou tip de conexiuni mentale care sa tina cont de perceptiile intuitive – de cealalta parte. Individul trebuie sa ajunga la acea dexteritate de a-si sustine in orice situatie teoriile intuitive si la aceea de a-si permite lui insusi sa se bazeze pe propria sa intuitie, sa si-o cunoasca bine, sa o poata percepe la nivel mental ca si cum ar percepe un text pe care il citeste.

Un amanunt pe care trebuia sa-l specific inca de la inceputul articolului este acela ca scopul oricarui aspect este conjunctia. Din Unul s-au nascut toate, care s-au diferentiat apoi, tot in Unul vor ajunge, dupa experimentarea tuturor tipurilor de manifestare. Asa ca, inainte de a pune mana sa studiem o cuadratura, sa ne imaginam pur si simplu ca cele doua planete sunt impreuna, adica in conjunctie. La fel, in cazul opozitiei. Apoi, nuantam si le bagam pe cele doua in spagat.

Daca am vorbi de o opozitie intre cei doi (nu conteaza pe ce case, se pot studia separat), am avea alta situatie:
-    daca ma situez pe pozitia Lunii, s-ar putea ca eu sa vreau sa ofer sensibilitate, in timp ce partenera, publicul sa vrea Mercur, adica explicatii
-    daca ma situez pe pozitia lui Mercur, prietena mea vrea mai mult ca sigur sensibilitate, clar de luna, deschidere sufleteasca

Secretul este, deci, sa tii cont de amandoua: o combinatie intre Mercur si Luna ar putea da poezie. La inceput, insa, va fi greu…

Avantajul opozitiei fata de cuadratura este aceea ca prietena iti spune intotdeauna ce vrea, dar in fata parintilor ne simtim in permanenta descoperiti, vulnerabili si nepregatiti… Cati dintre noi nu am facut atatea lucruri in viata ca sa demonstram parintilor ca suntem capabili?

Si, sa nu uitam cel mai important amanunt: niciuna dintre planete nu ne reprezinta cu adevarat pe noi insine. “Eu” sunt situat in centrul astrogramei; ceea ce este in jurul meu sunt jucatorii, cu care ma mai confund cateodata, si pe care incerc sa-i impac pentru a-mi imbunatati cunoasterea, personalitatea etc… Dar EU – eu sunt permanent in centru, incercand sa aduc pacea.

[publicat in Astrele, http://www.astrele.ro/2010/11/29/cuadraturile-si-opozitiile-sau-mama-tata-si-prietena]